Dovezi că Biblia n-a fost schimbată niciodată!

by PREOT TEODOR on February 27, 2011 · 360 comments

Eram într-o ţară musulmană, când la un moment dat m-am prins într-o conversaţie cu mai mulţi musulmani care mă înconjuraseră. Au început să mă bombardeze cu întrebări capcane. Întrebările lor aveau un singur scop: să mă prindă la cuvinte, ca mai apoi să mă omoare cu cea mai mare uşurinţă. Şi dacă aveau să fie cumva, în chip miraculos, prinşi de poliţie, apoi numai faptul că aveau să mărturisească că au omorît un creştin care provăduia Biblia şi pe Isus Hristos ca Dumnezeu, aceasta le asigura libertatea deplină. Totuşi Dumnezeu mi-a dat înţelepciune şi curaj, şi chiar în ciuda pericolului în care mă aflam, El a fost proslăvit. Cînd le-am spus acelor oameni despre felul cum Isus Hristos şi înţelegerea adevărurilor despre El, din Sfînta Scriptură, mi-a schimbat viaţa, toţi ei au rămas adînc mişcaţi şi au muţit. Unul din ei s-a întors spre liderul lor şi l-a întrebat: “Ceea ce a mărturisit el este adevărat?” Neavînd ce să răspundă, liderul islamist, a putut să facă doar următoarea afirmaţie: “Nu, Cartea lor Sfîntă a fost schimbată de oameni şi ea nu mai este adevărată”. Cînd am cerut să-mi aducă dovezi cu privire la firmaţia lui, nu a știut ce să-mi răspundă. Pentru că nu există o altă explicaţie de ce învăţătura Bibliei nu se potriveşte cu cea a Coranului, unica explicaţie pe care o aduc musulmanii sună cam aşa: “Biblia nu mai există in forma ei originală. Ea a fost schimbată de către oameni “. Să fie oare aşa? Haideţi să vedem împreună. După ce voi aduce dovezi clare în favoarea autenticităţii Bibliei, în alte articole vom privi şi la autenticitatea Coranului.
Sunt multe dovezi care adeveresc veridicitatea Bibliei însă ele pot fi divizate in două categorii, şi anume: Dovezi interne şi externe. Astăzi ne vom opri asupra dovezilor interne. Dovezile interne sunt acele lucruri din însăşi interiorul Bibliei care demonstrează originea divină a acesteia. Dar pentrucă termenul ‚”Biblie” nu se întîlneşte scris pe paginile Sfintei Scripturi, este drept să dau mai întîi o explicaţie scurtă despre originea acestui cuvînt.

Însemnătatea cuvintului “Biblie”: Expresia vine de la cuvântul grecesc biblos, „plantă de papirus”. Frunzele acelei plante erau folosite drept hârtie. Deasemenea acest cuvînt, “Biblos”, se mai poate traduce în limba greacă ca şi “Carte”. Mai rar este folosit termenul de “Bibliotecă” sau “Divina Bibliotecă”, deci “Colecţia de cărţi Divine”. Alte denumiri ale Bibliei le întilnim chiar pe paginile ei însăşi, şi anume:
Evanghelistul Luca şi apostolul Iacov, O numesc :”Scriptura” (Evanghelia după Luca 4:21, Iacov 2:23) sau “Scripturile” – (Luca 24:27)
Marele Apostol al neamurilor, Pavel, o numeşte:”Sfînta Scriptură”, sau “Sfintele Scripturi”( Romani 1:2, 2Timotei 3:15), tot el, o mai numeşte “Legea şi Proorocii” (Romani 3:21)
Daniel cînd face afirmaţie la Ea, spune: “Cărţile” – Daniel 9:2
Acum, după ce am văzut ce este cu acest cuvîntul “Biblia”, haideţi să vedem care sunt dovezile interne ce demonstrează divinitatea şi autenticitatea acestei Cărţi minunate.

Dovada Unităţii: Chiar dacă Biblia este o colecţie din 66 de cărţi individuale, scrisă pe mai multe continente, în 3 limbi diferite, de-a lungul unei perioade in jur de 1500 ani, de către mai mult de 40 autori (care aveau vârste şi stiluri diferite de viaţă şi mulţi din ei nu s-au cunoscut niciodată), Biblia îşi păstrează unitatea de la început până la sfârşit fără vreo contradicţie. Această unitate este unică prin comparaţie cu orice alte cărţi şi este o dovadă a originii divine a cuvintelor sale. Întrucât Dumnezeu a folosit anumiţi oameni astfel încât ei au înregistrat în Biblie chiar cuvintele Lui. Dar să presupunem că afirmaţia musulmanilor este adevărată şi Biblia nu mai este cea originală, ci a fost schimbată de oameni. Această afirmaţie o poate face numai cineva care niciodată nu a studiat-o cu adevărat. Este imposibil ca o minte de om, să o poată schimba şi modela într-un mod aşa de perfect. Astfel că atunci cînd citeşti cartea Apocalipsei (ultima carte a Bibliei) să-ţi dai seama defapt că ea se leagă într-o unitate divină cu cartea Genezei(prima carte din Biblie), o completează pe aceasta şi pe toate celelalte cărţi ale Vechiului si Noului Testament. Imaginaţi-vă doar: o carte (imaginară)ce conţine în ea istorie, cultură şi religie, a început să fie scrisă cam prin anul 508 DH. Timp de o perioadă de 1500 ani, au scris în ea, fiecare la timpul său mai mult de 40 autori. Autori care au trăit in secole diferite şi imperii diferite. Au avut stil de viaţă diferit şi probleme diferite. Au trecut 1500 ani şi anul acesta, în 2008, cartea aceea imaginară ar trebui să fie finisată. Este greu să crezi, din punct de vedere omeneşte, că aceşti autori ar fi putut menţine o unitate  strînsă în gîndire, principii şi valori. Istoria religiilor lumii, arată că valorile şi principiile se schimbă cu timpul. Chiar in timpul vieţii sale, un autor poate să-şi schimbe părerea şi anumite principii de viaţă. Scrierele lui din tinereţe se pot deosebi foarte mult de cele pe care le va scri la bătrîneţe, şi felul cum vede lucrurile în tinereţe, probabil că le va vedea altfel la bătrîneţe. Totuşi analizînd Biblia din acest punct de vedere îţi vei da seamă ca această Carte Divină este diferită. Unitate pe care o are această carte este unică în istoria literaturii mondiale. Şi defapt îţi demonstrează că dacă omul ar fi încercat să o falsifice şi dacă nu ar mai fi fost în ea conţinutul cel original, atunci nici unitatea nu ar mai fi existat.  Exemplul cărţii imaginare de mai sus, din punct de vedere omeneşte  este imposibil de realizat. Totuşi, afară numai de perioada timpului 508 DH si 2008, aceste afirmaţii sunt adevărate cu privire la Biblie.

Dovada Profeţiilor:
Dacă nu ar mai fi rămas nici o altă dovadă a veridicităţii Bibliei, şi am fi avut-o pe aceasta, ne-ar fi fost îndeajuns. Biblia conţine sute de profeţii descrise în detaliu cu privire la viitorul anumitor popoare, inclusiv ale Israelului, cu privire la viitorul anumitor oraşe, cu privire la viitorul omenirii şi cu privire la venirea Lui Mesia, Mântuitor al Israelului şi al tuturor celor ce cred în El. Spre deosebire de profeţiile din alte cărţi religioase , profeţiile Biblice nu au dat greş niciodată în împlinirea lor. Există peste 300 de profeţii cu privire la Isus Hristos numai în Vechiul Testament. Nu numai că ele au prezis locul unde El s-a născut şi din ce familie va proveni, ci au spus şi cum El a murit şi a înviat în a treia zi. Pur şi simplu nu există o cale logică în a explica profeţiile împlinite din Biblie decât prin a accepta originea divină a acesteia. Nu există nici o altă carte religioasă care să conţină profeţii mai detaliate şi de acest tip precum Biblia. Dar să admitem din nou faptul că “Biblia a fost schimbată de către oameni”, aşa cum susţin musulmanii. Atunci cum se explică faputl ca aceste profeţii s-au împlinit şi se împlinesc în continuare cu cea mai m
are exactitate? Dacă a fost schimbată, cu siguranţă că au fost schimbate şi profeţiile din ea. Daca nu mai este cea originală şi nu mai este autentică, de ce evenimentele proorocite pe paginile ei se împlinesc?! O altă dovadă care defapt tot face parte din o serie de profeţii împlinite este:

Poporul Israel: Cineva spunea : “Dacă ai încerca să dovedeşti că Biblia nu este adevarată, una din cele mai mari dificultăţi cu care te vei întîlni este poporul Israel”. Istoria acestui popor, care este scrisă foarte detailat în Sfînta Scriptură, dă peste cap încercările oricui de a dovedi că Biblia nu este Cuvîntul Lui Dumnezeu. Deuteronomul capitolul 7:7 spune că el (Israelul) era cel mai mic la număr dintre toate popoarele. Fără un teritoriu specific, fără libertate, erau robi in Egipt. Pe atunci, Egiptul era puterea mondială dominantă. Totuşi datorită promisiunii pe care Dumnezeu a făcut-o lui Avraam, apoi fiului acestuia Isaac şi nepotului său Iacov, Dumnezeu i-a “scos din Egipt, cu mînă tare şi cu braţ întins, cu arătări înfricoşătoare, cu semne şi minuni.”(Deuteronom 26:8) Dumnezeu potrivit promisiunii (care tot a fost o profeţie ce avea să se împlinească in viitor), a dat lui Israel teritoriul lor propriu, a făcut un legămînt cu ei şi ei au fost naţiunea pusă de-o parte pentru Dumnezeu. Din nefericire Israelul a avut o istorie plină de rebeliune la adresa Lui Dumnezeu. De nenumărate ori, evreii s-au răzvrătit împotriva Lui Dumnezeu. Ca rezultat mînia Lui Dumnezeu se aprindea asupra lor, ei se smereau îşi cereau iertare şi regretau păcatele făcute. Împăcîndu-se cu Dumnezeu, primeau din nou binecuvintarea Lui. Dar după aceea tot procesul se începea de la început. Dumnezeu a trimis popoare prin intermediul cărora îi pedepsea pentru păcatul lor, astfel ca ei să-şi dea seama de fărădelegile săvîrşite. În anul 70 dH, Romanii au împresurat Israelul şi au împrăştiat pe Iudei pe toată faţa pămîntului.Mai mult decît atît le-au interzis să se mai întoarcă vreodată în ţara lor de baştină. Evreii nu au avut o ţară timp de 1900 de ani. Dar necătînd la toate acestea, Dumnezeu le făcuse următoarea promisiune:

,,Cînd veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare; dar dacă vă veţi întoarce la Mine, şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar dacã veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.”(Neemia 1:8-9, vezi şi Deuteronomul 30:1-5)

Faptul că Israelul a rămas în picioare pînă azi, este o minune. Toate celelalte popoare care şi-au pierdut teritoriul său, cu timpul s-au încadrat, şi s-au amstecat cu popoarele unde locuiau şi timp de cîteva sute de ani şi-au pierdut identitatea. Totuşi Israelul a rămas în picioare şi Cuvintul Lui Dumnezeu s-a împlinit cu credincioşie înaintea ochilor noştri, cînd în 1948 Evreii sau întors în Israel, ţara lor de baştină. Să fie toate aceste profeţii şi multe altele, minciuni schimbate de oameni? Dacă da, atunci istoria tot schimbată şi neadevărată este!

Autoritate şi putere Unică: A patra dovadă internă a originii divine a Bibliei constă în autoritatea şi puterea unică pe care ea le are. Chiar dacă această dovadă este mult mai subiectivă decât primele trei , nu există o mărturie mai puternică decât aceasta care să susţină originea divină a Bibliei. Biblia deţine o autoritate unică pe care nu o are nici o altă carte scrisă vreodată. Această autoritate şi putere se văd cel mai bine în felul cum nenumărate vieţi(eu sunt unul dintre) au fost transformate şi schimbate prin înţelegerea mesajului acestei cărţi. Prin ea, nenumăraţi dependenţi de droguri au fost vindecaţi, nenumăraţi homosexuali au fost eliberaţi, nenumăraţi criminali au fost transformaţi, nenumăraţi păcătoşi sunt mustraţi; Prin ea, ura a fost transformată în dragoste. Biblia conţine o putere dinamică şi transformatoare care nu este posibilă decât datorită faptului că ea este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu.

“Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gîndurile inimii.”(Evrei 4:12)

Să poată face aşa ceva o minciună născocită foarte delicat de către oameni? Poate oare o minciună să pătrundă pînă acolo ca să-ţi cerceteze simţirile şi gîndurile inimii? Bine înţeles că nu. Nici o carte din lumea aceasta nu are această putere. Arătaţi-mi un singur musulman care potrivit cu invăţăturile Coranului şi crezul islamic a trăit naşterea din nou, acea schimbare radicală a minţii şi a inimii omului. Nici unul din ei, unul măcar nu a avut parte de Naşterea din Nou, chiar dacă o parte mare din ei, dintr-o dorinţă sinceră de a se apropia de Dumnezeu, au încercat şi încearcă pînă azi să trăiască prin eforturile lor proprii o viaţă neprihănită. Foarte mulţi din ei pretind a trăi o viaţă sfîntă, dar aceasta este ceva care izvorăşte din sforţările lor zilnice şi nu puterea Lui Dumnezeu în ei. Tocmai aici este şi diferenţa. Creştinul trăieşte potrivit puterii care i-o dă Dumnezeu prin prezenţa Duhului Sfînt în el, şi viaţa lui nu este meritul şi lauda lui, ci meritul şi lauda lui Dumnezeu. Musulmanul trăieşte prin efortul lui proprii, printr-o sforţare din răsputeri care are ca scop dorinţa de a trăi mai bine înaintea lui Dumnezeu.Din dorinţa de aşi aduna cît mai multe fapte bune pentru ziua judecăţii. Dar de cele mai multe ori, ca să nu zic în toate cazurile, efortul şi sforţările lor eşuează. De ce? Pentru că Islamul, însuşi coranul prezintă doar o religie goală fară ca să dea enoriaşilor săi posiblitatea de a avea o relaţie personală cu Dumnezeu. Pentrucă Coranul, spre deosebire de Sfînta Carte Biblia, nu are autoritatea si puterea unică de a schimba viaţa omului, începind din interior, de la sursă. Coranul ca şi toate religiile încearca să-l schimbe pe om pe dinafară. Haine, păr, baie înainte de rugăciune etc. Dar care apă ne va spăla inima de păcat? Care, dacă nu Cuvîntul Lui Dumnezeu, Apa vieţii, Isus Hristos mîntuitorul nostru?

Gindeştete singur: Presupun că ştiţi ce înseamnă “Puzzle”. Orice puzzle are un desen anumit. Punînd acele mici detalii, toate împreună se va primi desenul proiectat de autor. Dacă cumva ai încerca să schimbi cu locul acele detalii mici, atunci şi încercarea ta de a finisa puzzl-ul va eşua. Tot aşa este şi cu Biblia. Din primul său capitol pînă la ultimul, prezintă acelaşi adevăr, acelaşi Dumnezeu plin de dragoste şi milă care ne-a iubit fără condiţii. Care a pus preţ pe persoana noastră de la începutul începuturilor. Care a vrut în toate timpurile să aibă o relaţie personală şi strînsă cu fiecare dintre noi, şi pentru aceasta a mers pînă la jertfă. Aceste adevăruri se văd clar, ca şi un fir roşu prin toată Biblia. Acum, dacă ai încerca sa falsifici toate aceste adevăruri, ar eşua întreaga Biblie, întregul tablou, exact ca şi în cazul cu puzzl-ul.
Dragă cititor, gîndeştete bine, dacă Biblia ar fi fost modificată de către oameni, atunci de unde atîta unitate în ea? Dacă nu mai este cea originală, de ce atunci continuă să se mai împlinească? Dacă nu mai este Cuvîntul Lui Dumnezeu după care El vrea să ne rînduim vieţile, de ce mai are atîta putere de a schimba caracterele şi vieţile oamenilor? Dar dacă Dumnezeu te-a convins azi că Biblia este autentică şi neschimbată, ce acţiuni vei lua mai departe? Te îndemn cu toată dragostea Domnului Isus, să primeşti azi în inima ta Cuvîntul Vieţii. Care îţi va schimba cu siguranţă inima şi viaţa, exact aşa cu m-a schimbat pe mine şi pe mulţi
alţii. Dacă eşti unul din cei care au avut parte de schimbarea vieţii prin credinţă în Isus Hristos şi în adevărurile Sfîntei Scritpuri, te îndemn să scrii un comentariu mai jos. În scurte cuvinte să depui o mărturie depsre viaţa ta transformată.

Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi!

Trimite prietenilor tăi:

Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Share to Yandex
  • alyomar

    Isus nu a zis niciodata ca este Dumnezeu,nu a pretins niciodata sa va inchinati lui,ci lui  Dumnezeu!

  • alyomar

     poate tu nu ai auzit din gura unor musulmani asa ceva,dar noi il pomenim in orice moment pe Allah,in timp ce voi nu! aici ai dat gres! nu vreau sa fiu binecuvantata sau slvata de Isus! ma simt perfect in islam,cu credinta in Dumnezeu,si nu in profeti si sfinti! sa nu ma intelegi gresit pentru musulmani toti profetii sunt egali sunt iubiti si resprctati in aceeasi masura,dar e o diferenta sa preaslavesti un profet si sa preaslavesti pe Dumnezeu! da stiu ca exista satanisti,din fericire nu am avut contact cu ei,doar i-am observat,atat! sincer nu prea ma intereseaza de acest fel de oameni,nu vreau sa imi incarc mintea cu cultura lor,cu ritualuri demonice etc! eu una ma simp perfect fiind musulmana,este firea mea,firea cu care m-am nascut si din pacate o anumita perioada am pierdut sensul firii mele! ma incred in Allah si sunt lunistita!

  • alyomar

    Profetul Mohammed pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra lui, a spus : ” Diferenta dintre un om care-L pomeneste pe Allah si un om care nu Il pomeneste,este precum diferenta dintre un om viu si unul mort. ” Acum draga Alyn,un musulman cu credinta adevarata in Allah,stiind acest Hadith,cum crezi ca nu-L pomeneste pe Allah,dimineata zice Allhamdullillah,seara zice Bismillah,cand face ceva bun zice Bismillah,cand mananca cand bea cand i se intampla ceva zice Allhamdullilah,sau SubhanAllah,cand are parte de bucurie Ii multumeste Lui Allah,la fel si cand are parte de un necaz,Ii multumeste pentru ca stie ca si bune si rele,toate vin de la Allah,cum crezi ca nu il pomeneste pe Allah????

  • tabyta

    Draga Alexandra:
    Avraam a avut doi fii!Unul nascut din roaba Agar, cu numele de Ismael, de unde se trag si arabi, si Isaac, nascut din Sara, sotia lui!Unul nascut din incercarea Sarei de a avea copii(Ismael), si unul nascut din fagaduinta lui Dumnezeu(Isaac).
    17. Avraam s-a aruncat cu fata la pamant si a ras, caci a zis in inima lui: “Sa i se mai nasca oare un fiu unui barbat de o suta de ani? Si sa mai nasca oare Sara la nouazeci de ani?”18. Si Avraam a zis lui Dumnezeu: “Sa traiasca Ismael inaintea Ta!”19. Dumnezeu a zis: “Cu adevarat, nevasta ta, Sara, iti va naste un fiu; si-i vei pune numele Isaac. Eu voi incheia legamantul Meu cu el, ca un legamant vesnic pentru samanta lui dupa el.20. Dar si cu privire la Ismael te-am ascultat. Iata, il voi binecuvanta, il voi face sa creasca si il voi inmulti nespus de mult; doisprezece voievozi va naste, si voi face din el un neam mare.21. Dar LEGAMANTUL MEU il voi incheia cu ISAAC, pe care ti-l va naste Sara la anul pe vremea aceasta.”-GENESA 17Galateni 4:22
    Caci este scris ca Avraam a avut doi fii: unul din roaba, si unul din femeia sloboda.
    Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, cand a fost pus la 
    incercare: el, care primise fagaduintele cu bucurie, a adus jertfa pe 
    singurul lui fiu! 16. De aceea mostenitori sunt cei ce se fac prin credinta, pentru ca sa fie prin har, si pentru ca fagaduinta sa fie chezasuita pentru toata samanta lui Avraam: nu numai pentru samanta aceea care este sub Lege, ci si pentru samanta aceea care are credinta lui Avraam, tatal nostru al tuturor,
    17. dupa cum este scris: “Te-am randuit sa fii tatal multor neamuri.” El, adica, este tatal nostru inaintea lui Dumnezeu in care a crezut, care invie mortii si care cheama lucrurile care nu sunt, ca si cum ar fi.
    18. Nadajduind impotriva oricarei nadejdi, el a crezut, si astfel a ajuns tatal multor neamuri, dupa cum i se spusese: “Asa va fi samanta ta.”
    19. Si, fiindca n-a fost slab in credinta, el nu s-a uitat la trupul sau care era imbatranit – avea aproape o suta de ani – nici la faptul ca Sara nu mai putea sa aiba copii.
    20. El nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu,
    21. deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca.

  • tabyta

    Draga Alexandra:
     Becul nu reprezinta lumina, cum nici SOARELE nu reprezinta lumina (sau ziua)(soarele a fost pus ca sa delimiteze ziua de noapte)!!!!Becul este obiectul prin care lumina lumineaza (Edison stie mai bine:D), si tot la fel si soarele.E l(soarele) este obiectul prin care se raspandeste lumina!Sa nu confundam lumina cu obiectul de luminat.Sunt doua lucruri diferite!!!
    Dumnezeu cand a zis: sa fie lumina…a numit lumina aceea zi…si intunericul (lipsa luminii) noapte!
    3. Dumnezeu a zis: “Sa fie lumina!” Si a fost lumina.4. Dumnezeu a vazut ca lumina era buna; si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric.5. Dumnezeu a numit lumina zi, iar intunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua intai.-Genesa 1″14. Dumnezeu a zis: “Sa fie niste luminatori in intinderea cerului, ca sa desparta ziua de noapte; ei sa fie niste semne care sa arate vremurile, zilele si anii;
    15. si sa slujeasca de luminatori in intinderea cerului, ca sa lumineze pamantul.” Si asa a fost.”-Genesa 1″Si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va LUMINA.”-Apocalisa 229. Lumina aceasta era adevarata Lumina(Dumnezeu), care lumineaza pe orice om, venind in lume. -Ioan 1Cat sunt in lume, sunt Lumina lumii.” (Ioan.9:5) 

  • alyomar

     poate in lumea ta becul nu reprezinta lumina! cand spui lumina automat te gandesti la orice sursa de lumina : Soare,bec,foc,luna. daca Soarele nu reprezinta lumina,atunci de unde lumina zilei? nu te gandesti? ai face orice,si spune toate prostiile,aberatiile,numai ca sa dovedesti ca Biblia este corecta,dar draga mea nu ma crede pe m8ine,asculta ce spun cei care studiaza diferentele majore dintre Biblie si Coran,asculta pe cei care dau dreptate Coranului!

  • alyomar

    Cate ritualuri pagane aveti! Incredibil! Mos Craciun,Iepurasul,Mos Nicolae, Sf Imparati Constantin si Elena,sfintii lui peste,cati sfinti aveti,ba mai mult il preasfintiti si pe Papa! incredibil sunteti pagani!

  • alyomar

     În istoria Bisericii creştine au existat
    două mari perioade de controversă teologică: între anii
    325-451 şi în perioada Reformei. Prima perioadă a controversei teologice
    s-a caracterizat prin convocarea de concilii ecumenice ale
    conducătorilor Bisericii şi aceste concilii au formulat principii
    universale ale bisericii creştine, cum ar fi crezul de la Niceea şi
    cel atanasian. A fost epoca în care au evoluat principalele dogme ale
    Bisericii, care erau rezultatul gândirii şi cercetării intense a
    Bibliei şi a scrierilor ecleziastice, dogme ce au fost stabilite cu
    prilejul celor 7 concilii ecumenice[1],
    care au fost reprezentative pentru întreaga Biserică. Problema
    relaţiei dintre Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său Iisus Christos
    a devenit acută în Biserică la scurtă vreme după
    încetarea persecuţiilor.

    1. Conciliul de la Niceea. În anul 318 sau 319, Alexandru, episcop de
    Alexandria, le-a predicat prezbiterilor lui despre Marele mister al unităţii Trinităţii. Unul
    dintre prezbiteri, Arius, un cărturar ascet şi predicator popular,
    a atacat predica, deoarece el credea că nu a reuşit să
    menţină o distincţie între persoanele din Dumnezeire. Problema
    era de natură soteriologică: putea Christos să-l salveze pe om
    dacă El era un semizeu, inferior adevăratului Dumnezeu? Controversa
    a devenit atât de înverşunată, încât Alexandru a reuşit
    să determine condamnarea lui Arius de către conciliu, fapt ce a
    tras fuga condamnatului la palatul lui Eusebiu din Nicomedia. Deoarece
    disputa s-a centrat în Asia Mică, ea ameninţa atât unitatea
    imperiului cât şi a Bisericii, şi împăratul Constantin s-a
    văzut nevoit să convoace un conciliu ecumenic, care s-a întrunit la
    Niceea la începutul verii anului 325. Au
    fost prezenţi între două sute şi trei sute de episcopi ai
    Bisericii, dar din partea apuseană a imperiului au fost mai puţin
    de zece. Împăratul a prezidat prima şedinţă şi a
    plătit toate cheltuielile; pentru prima dată Biserica s-a
    văzut dominată de conducerea politică a capului statului;
    problema perenă a relaţiei dintre Biserică şi stat a
    răzbătut destul de clar, dar episcopii erau mult prea
    preocupaţi de aspectele teologice pentru a se mai gândi şi la
    această problemă.

  • alyomar

    chiar nu stie nimeni despre aceste concilii??? in aceste concilii s-au decis multe lucruri,printre care si trinitatea,deci ea nu este divina,este facuta de oameni!

  • Adrianagherghilijiu

    Foarte adevărat !!

Previous post:

Next post: