Minunea întrupării lui Dumnezeu pătrunde dincolo de gândirea şi înţelegerea omului. Cum este posibil ca Dumnezeu Cel Atotputernic să se facă om – este întrebarea multor musulmani şi defapt a multor oameni indiferent de religia lor ? Şi eu mă întrebam odată: “Cum Un Dumnezeu atât de mare, atât de necuprins şi Atotputernic, a putut să se facă om ca noi ? “ Dragul meu, dacă nu ar fi putut să facă aceasta, nu ar mai fi fost Mare şi Atotputernic. Anume aceasta arată o calitate a Atotputerniciei Lui. Nimic nu este prea greu pentru Domnul! Întrebarea nu trebuie să fie “Cum?” ci, “De ce a trebuit El să ia trup de om ?”
Starea noastră păcătoasă
Adam cu Eva, primii oameni, au păcătuit. De la ei încoace toţi ne naştem cu o natură păcătoasă. Fiecare dintre noi este afectat de păcatul pe care îl moştenim prin naştere. Şi Biblia spune:
Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. (Romani 3:23)
Când zice toţi, te are învedere şi pe tine, dragul meu. Toţi noi, mici şi mari am păcătuit înaintea Lui Dumnezeu.
Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină murdară. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns faţa Ta şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre. (Isaia 64:6-7)
Legea Lui Dumnezeu
În universul în care trăim există o lege care se aplică şi printre necreştini. Pentru orice lucru rău se ştie bine că ar trebuie să plăteşti înapoi. Dacă ai furat un lucru, trebuie să-l întorci, dacă ai bătut pe cineva, dacă ai omorât pe cineva, trebuie să fii pedepsit. Până şi cei care se declară atei, vorbesc de valori morale, despre dreptate. Toată legea aceasta îşi are obârşia în Dumnezeu. Stăpânul universului acesta este Unul care trăieşte după anumite legi. Dumnezeu are o lege. Şi legea Lui spune:
Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului. (Coloseni 3:25)
Tot legea Lui Dumnezeu mai spune:
Şi, după Lege, aproape totul este curăţat cu sânge; şi fără vărsare de sânge nu este iertare. (Evrei 9:22)
Sângele despre care se vorbeşte aici, este sângele jetfei care trebuie aduse Lui Dumnezeu pentru ispăşirea păcatelor. Dar nu un sânge oarecare, ci unul sfânt curat şi fără de păcat. Numai un astfel de sânge ar fi putut să ne aducă iertarea. Unde poţi găsi în universul acesta o astfel de jertă desăvârşită?
Domnul Isus S-a făcut jertfă pentru noi
Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu! (Evrei 9:13-14)
Jertfele aduse după lege acopereau pentru o vreme numai păcatul trupul, dar cugetul omului rămânea păcătos în continuare. Motorul care produce păcatul rămânea neatins şi omul mergea din păcat în păcat, nefiind eliberat niciodată deplin. De aceea Dumnezeu a trebuit să aducă o jertfă desăvârşită, o jertfă fără pată, care va fi în stare să acopere înaintea Lui toate păcatele omenirii, nu numai pentru un an, ci pentru totdeauna. Cine avea să fie acestă jertfă? Nimeni în omenirea aceasta n-a putut să fie găsit potrivit pentru a deveni o astfel de jertfă. Nimeni înafară de Unul: Fiul Lui Dumnezeu, Mielul fără cusur şi fără pată- Domnul Isus Hristos care este Dumnezeu adevărat. Numai El singur în tot universul se potrivea pentru a împlini această nevoie strigătoare, extrem de mare a omenirii - nevoia eliberării de sub robia păcatului. Dar pentru aceasta trebuia de parcurs un drum greu şi anevoios. Dumnezeul Cerurilor şi al pământului, trebuia să devină om ca şi noi…Şi dragul meu, în persoana Domnului Isus Hristos, Dumnezeu a venit la noi.
Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi. (Evrei 2:14-18)
Acesta a fost drumul ales de Dumnezeu. Numai aşa a fost posibilă eliberarea noastră de sub puterea morţii şi a satanei care ne ţinea robi. Numai moartea Domnului Isus a putut să rupă legăturile celui rău care prin frica morţii ne ţinea robi toată viaţa.
Dar va spune cineva aici. “Bine, dacă Isus Hristos este Dumnezeu, atunci nu ar fi putut Dumnezeu să ne salveze pe o altă cale? Ce El care este stăpânul universului şi care nu dă o dare de seamă nimănui, nu ar fi putut găsi o altă cale?”
Dumnezeu nu se poate tăgădui Singur
Da, ar fi putut face şi altfel, însă El nu se poate tăgădui Singur. A “tăgădui” înseamnă a declara ca fiind neadevărat, a nega. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu poate să nege adevărul despre Sine şi adevărul Sfintelor Scripturi. El nu trece niciodată peste ceea ce este scris. Satan poate găsi multe alte căi, Dumnezeu însă, rămâne credincios Cuvântului Său. Dacă ar fi trecut peste ceea ce este scris, atunci cum ar fi putut El mai apoi să ne ceară nouă să ascultăm de El şi de Sfânta Scritpură. Doar noi tot am fi găsit scuze de ce nu putem asculta şi împlini Cuvântul Lui.
Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur. (2 Timotei 2:13)
Şi El cel Credincios rămâne astfel eri, azi şi în veci(Evrei 13:8). Ce mare încurajare şi încredere ne aduce nouă acest adevăr. Cum te-ai simţi alături de un soţ sau soţie care totdeauna promite, dă cuvântul însă cînd ajunge să-şi împlinească promisiunile, uită, sau mai rău spune că n-a promis niciodată ? Te mai poţi baza pe un aşa om? Dumnezeu tocmai de aceea a ales să nu-şi calce Cuvântul niciodată, ca mai apoi să poată cere de la noi acelaşi lucru.
Aş vrea acum la încheiere să-ţi povestesc un caz pe care l-am auzit zilele acestea şi cred ca ilustrează subiectul nostru de azi:
Era în Anglia în ajun de Crăciun. Soţia şi cu copiii se pregăteau să meargă la Biserică ca să sărbătorească împreună cu toţi naşterea Domnului Isus. Soţia l-a rugat şi pe soţ să meargă împreună cu ei. La care acesta a răspuns: “Nu merg eu nicăieri! Eu nu vreau să sărbătoresc ziua Lui de naştere. De ce a venit? Cine l-a rugat să vină pe pământ? Eu, sau un alt om? Nu, nimeni nu i-a făcut nici o invitaţie, de aceea nici nu trebuia să vină.” Toţi au plecat la Biserică, dar el a rămas acasă. În timp ce privea televizorul, în întunericul şi gerul mare de afară, a observat că nişte păsări se bat în geam dorind să intre în casă. Gerul era atât de mare încât acestea nu mai doreau să stea afară dar îşi căutau un loc de adăpost. Bărbatul a ieşit afară şi, făcându-i-se milă de ele, a hotărât să le deschidă uşa de la garaj şi să dea voie păsărilor să se încălzească acolo. Dar, păsările continuau să se bată în geam. Bărbatul atunci a mers în garaj şi a presurat pe jos nişte seminţe, ceva de mâncare ca să le poată aduce pe toate la adăpost. Însă toate încercările lui, n-au dat nici un rezultat. Păsările nici măcar nu au observat efortul lui de a le adăposti. Privind disperat la ele, omul s-a întrebat: “Cum aş putea să le dau la adăpost ?” Şi atunci o voce din inima sa ia zis: “numai dacă cineva ar deveni pasăre ca ele, ar putea să le vorbească şi să le arate calea spre adăpostul tău”.
Dragul meu, tocmai de aceea Dumnezeu a trebuit să se facă om şi să devină ca unul dintre noi.
Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. (Isaia 53:6)
S-a făcut părtaş sângelui şi cărnii, a fost ispitit în totul ca şi noi, pentruca astăzi să poată veni în ajutorul tuturor celor ce sunt ispitiţi. Ce mare har ţi-a arătat ţie Dumnezeu! Recunoşti tu aceasta? Faptul că Dumnezeu a venit la noi în trup de om, aceasta nu arată slăbiciunea Lui ci o putere măreaţă, înţelegerea căreia de cele mai multe ori ne depăşeşte. Tu eşti motivul central pentru ce Dumnezeu S-a întrupat şi a locuit printre noi plin de har şi de adevăr! Vino la El dragul meu şi crede din toată inima în jertfa Domnului Isus care a fost adusă pentru tine, ca tu azi să nu mai rătăceşti fără păstor, ci să găseşti liniştea sub aripile Lui.
Crăciun Fericit să aveţi!
Trimite prietenilor tăi:
- Unique Post
